TEORII FEMINISTE

Teoriile feministe sunt strîns legate şi originate în mişcările feministe. Mult timp ele au fost ignorate sau marginalizate, chiar şi atunci cînd erau formulate de către bărbaţi. Teoriile feministe îşi propun să ofere răspunsuri la două întrebări principale: ce se poate spune despre situaţia femeii şi de ce situaţia femeii este cea care este. La prima întrebare s-au dat trei răspunsuri: femeia este diferită de bărbat; ea nu este egală cu bărbatul; ea aparţine unui grup opresat iar opresorii sînt bărbaţii sau un sistem social patriarhal construit de bărbaţi. Teoriile care susţin că femeia este diferită de bărbat apelează la trei categorii de argumente: condiţionările biosociale diferite, socializarea instituţională diferenţiată şi inter Jalonarea psihosocială diferenţiată. Teoriile care insistă pe inegalitatea dintre bărbaţi şi femei operează fie cu argumente ale feminismului liberal, fie ale feminismului marxist (inegalitatea dintre sexe este o parte a unui sistem clasial complex în care femeia este exploatată).
Teoriile referitoare la opresarea femeii operează cu argumente psihanalitice, cu argumente radicale sau cu argumente socialiste.
Teoriile feministe recente pretind că oferă o bază pentru revizuirea concepţiilor sociologice standard în şase aspecte:
a. Formularea teoriilor sociologice trebuie să se întemeieze pe o sociologie a cunoaşterii care să recunoască dependenţa cunoaşterii de contextele sociale, parţialitatea oricărei cunoaşteri şi afectarea cunoaşterii de către putere;
b. Structurile macrosociale se bazează pe procese controlate de dominatori care acţionează pentru realizarea intereselor lor. Activitatea subordonaţilor este invizibilă, subestimată sau ocultată de ideologii sociale. Femeia ocupă o poziţie subordonată atît prin poziţia sa de clasă cît şi prin faptul că execută în principal munci invizibile sau cu un prestigiu scăzut;
c. Procesele microsociale din societate fac reale şi vizibile structurile de subordonare şi nere-cunoaşterea sau distorsiunea muncii subordonaţilor. Astfel, contribuţia femeilor la producţia socială este neglijată prin desconsiderarea importanţei activităţii menajere şi a îngrijirii copiilor;
d. Aceste condiţii induc în subiectivitatea femeii o permanentă „linie de demarcaţie" în care ea trebuie să navigheze. Această linie separă ideologia patriarhală şi conştiinţa dobîndită de femei din reflecţia asupra rolului lor în producţia socială la nivel macro şi microsocial. Femeile adoptă răspunsuri diferite la această linie de demarcaţie: represiune, obedienţă, rebeliune, proteste în cadrul unor organizaţii micro şi macrosociale care urmăresc reformarea sistemului;
e. Ceea ce se afirmă despre femei este valabil pentru toţi indivizii aflaţi în situaţii de subordonare;
f. Vocabularul ştiinţelor sociale este elaborat din perspectiva bărbatului dominator. Este necesar să se creeze noi concepte care să nu mai explice lumea în termeni de subordonare, dezavantaje şi membri invizibili.
După 1980, s-a conturat un domeniu nou de analiză ştiinţifică multidisclinară a situaţiei femeilor în societăţile contemporane, desemnat în mod obişnuit cu expresia STUDII PRIVIND FEMEILE (WOMEN STUDIES). Aceste preocupări, deşi continuă să se manifeste în principal dintr-o perspectivă feministă, au o încărcătură ideologică mai redusă şi se caracterizează printr-un efort de obiectivitate, de desprindere de consideraţiile radicale ale feminismului tradiţional. Ele au pătruns în programele academice ale multor universităţi prestigioase din lume. Majoritatea cercetătorilor din acest domeniu sînt femei, dar a crescut şi numărul cercetătorilor bărbaţi preocupaţi de constituirea unei „sociologii a femeii". I.Mih.
Sursa:http://www.dictsociologie.netfirms.com/F/Termeni/feminism.htm
Accesat: 18.04.2010